I-Palatul

 

Spre asfintit Raluca si Matei inca admirau crestele muntilor, fara teama ca, odata cu intunericul, isi vor rata cararea. Retezatul era un munte mult prea batut de ei ca sa-l rataceasca. Peste munti se revarsa o lumina galbena, placuta, care te imbia la somn.

-Nici de data asta nu am reusit sa ajungem la lac, zise Raluca.

-Pentru ca e prea departe de unde plecam noi, raspunse Matei. Trebuie sa existe si un drum mai scurt. Il vom afla noi vreodata.

-Hai acum sa mergem, in curind va fi noapte si noi nu vom fi nici macar ajunsi in saua Pelegii. O sa te vad eu pe tine cum te descurci noaptea printre bolovani.

-E la fel cum conduci o masina noaptea; gropile sint aceleasi ca si ziua, trebuie doar sa fii mai atent.

-Adevarul este ca nu e mare diferenta intre soselele noastre si grohotisul din Retezat, rise Raluca.

Si tot asa, sporavaind de una si de alta se lasa noaptea, aparura  stelele, iar ei urcau Peleaga, ca sa ajunga la Bucura unde isi lasasera cortul. Somnul le cam dadea tircoale, dar frigul nu-i lasa sa-si ia repaus. Cu lanternele aprinse, poteca era la indemina fara sa prezinte vreo dificultate. Desi uneori chiar nu era nevoie de acestea. Noaptea pe creste este luminoasa, are un farmec aparte, diferit de o noapte de cimpie de exemplu. Si nu era nici o umbra care sa se furiseze si sa-i sperie. Totul era static si semet. Parca si stincile dormeau, obosite dupa turistii zglobii care le petrecusera in timpul zilei. Au ajuns dupa vreo patru ore pe virful Pelegii; de acolo urma doar coborirea; era aproape miezul noptii. Au facut un popas sa manince ceva.

-Ce mult imi place noaptea, zise Raluca. E atita liniste si poti sa admiri nestingherit o frumusete netulburata de maimutarerile turistilor de pe zi. Dar vezi tu…acum chiar si muntele doarme.

-Eu cred ca el doarme tot timpul, interveni Matei. Doar ca ziua e ca si cum l-am deranja cu atita ropot de picioare. De aceea ne mai stropeste cu cite o ploaie. Sa ne mai goneasca, sa-si continue somnul linistit.

 

-Nu a mai plouat de vreo saptamina nici macar aici in munti.

-E 2012, anul schimbarilor.

-Tu chiar crezi in teoria mayasa? intreba fata.

-Eu cred ca daca vor fi schimbari, cu siguranta ca vor fi facute de om si se va da vina pe bietii mayasi, daca experimentele lor secrete vor da gres; vor da vina pe alinieri de planete si alte minciuni.

-Ce se va intimpla Matei cu toate minunile astea pe care noi le admiram acum? In fata carora ne plecam capul cu recunostinta ca exista si ca ne fac sa fim asa fericiti?

-Nu stiu..dar parearea mea este ca..daca ar fi sa se intimple ceva rau, am afla; natura ne-ar avertiza pe noi, cei ce o admiram. Muntii ne-ar trimite un semn.

-Si ce crezi ca am putea face daca totul ar dispare?

-Poate am putea sa disparem si noi, intr-un alt timp si alt loc, inainte ca totul sa fie nimicit.

-Sintem prea slabi sa supravietuim in mijlocul naturii, ofta Raluca.

-Dar cine a zis de mijlocul naturii, zise Matei. Aici am veni doar vara. Cum ti-ar placea un palat din marmura, fintina arteziana, gradina si servitori pe malul marii? Sa fii o patriciana romana admirata si slavita?

-Nu stiu, cred ca m-as plictisi…oamenii aceia aveau alte obiceiuri…

-Mult mai singeroase, continua Matei. Pe vremea aceea selectia naturala, diversitatea isi spuneau cuvintul. De aceea se nasteau barbati puternici care gindeau clar si coerent. In viata ramineau numai cei puternici fizic, cei ce stiau a se lupta. Dupa atitea secole care au urmat ne-am aratat toleranti chiar si fata de ciinii vagabonzi, nu e de mirare ca nu mai stim ce vrem si distrugem ce e mai de pret. Umanitatea a decazut tocmai pentru ca a apreciat incorect acest termen “a fi uman”.

Cind rosti aceste cuvinte din cer incepu sa cada o stea, care, cu cit se apropia de pamint, se facea mai mare. Raluca si Matei priveau muti cum in fata lor cararea  se lumina , parind ca acea stea cazatoare isi facuse locas chiar in drumul lor de intoarcere, aratind ca o usa luminata intens, al carui prag cerea a fi trecut. Tinerii trecura deci pragul luminos, sperind ca au trecut intr-o alta dimensiune precum in filmele de pe AXN.

 

Pe mare, la orizont pluteau corabii cu pinze si galere, cu ornamente scumpe si interesante. Palatul  era inconjurata de o gradina exotica cu plante cataratoare, multe flori cu miresme care mai de care mai placute.

In pridvorul cu coloane de marmura se gasea o mobila cu totul deosebita, un lemn deschis la culoare, masiv, o oglinda cu cristale si multe sculpturi in piatra reprezentind zeitatile acelor vremuri. Raluca isi pipaia hainele facute din cea mai fina matase, brodate cu aur. Nici nu apuca bine sa se admire, ca un negru bine facut impreuna cu o negresa, probabil sclavi, ii aparura in fata incepind sa danseze. Matei nu parea deloc surprins si privea totul cu luare aminte…Tolaniti pe catifele, intre perne si puf, priveau dansul sclavilor, sorbind din cel mai bun vin, imbatati de mirosul florilor din jur, au adormit…

 index ....urmator