VI Un inger

 

Noaptea Raluca iesi din cort citeva clipe cu o lanterna. O tinti in intuneric si vazu un cerb cu coarne mari, bogate, care se sperie din cauza luminii, cautindu-si dezorientat drumul. Din curiozitate il urma cu lanterna aprinsa. Acesta era insa mai sprinten si la nici doua minute se pierdu in intuneric, iar lanterna Ralucai se stinse brusc. Dar oricum era departe de cort si facu cale intoarsa sau asa crezu ea…ca se duce inspre cort. Si, fiind obosita, nu-si dadu seama ca trecuse o jumatate de ora si ea nu ajunsese inca la cort. Atunci inceta sa mai mearga, isi dadu seama ca mai bine ar ramine pe loc. Pentru ca era intr-o padure, desi cortul se afla intr-o vale foarte larga fara nici un copac. Mai ciudat era ca nu-i era teama. Oricine ar fi fost in locul ei ar fi fost cuprins de o frica de moarte, indiferent cit de obisnuit cu natura ar fi fost. Noaptea, ratacit intr-o padure in care misuna tot felul de vietati, mai mult sau mai putin ‘vii’. Ea insa se intinse linga un copac incercind sa-si faca culcus acolo. In minte i se succedau mai multe imagini….aici citea o carte in gradina bunicii cind avea 16 ani, dar peisajul se bruia precum la vechiul tv cu antena care pierdea frecventa. Peste acele imagini idilice incepura a se suprapune cladirile de sticla ale orasului modern, betonul, calculatoarele, antenele de telefonie mobila…se simti cuprinsa de febra. Era constienta ca este intinsa linga un copac in padure noaptea, pe frig, si totusi simtea cum ii creste temperatura si se sufoca, cum singele ei incepe sa fiarba….intra intr-una din cladirile de sticla si urca cu liftul la un etaj oarecare. Vazu un birou imens cu o suta de oameni paziti precum sclavii pe galere de niste sefi marunti si aroganti. Ochii sclavilor lacrimau de oboseala, dar era unul mai grav ca toti; o fata care avea dureri mari din cauza sarcinii si nu avea voie sa si ia concediu medical decit cu o luna inainte sa nasca. Corporatistii vor profit, nu creeaza oameni, ci bani. Atentie, asta ti se spune de cind semnezi contractul de munca - esti pregatit sa te implici cu totul in marea noastra “familie”? Care este pretul tau, pentru ce bani esti dispus sa faci orice? Raluca era scirbita, ii venea sa ingroape totul intr-un morman de fecale, dar nu era nevoie, caci se ingropasera singuri – apa la buda era oprita de dimineata, iar sclavii nu aveau voie sa paraseasca galera….cita mizerie!!! Cit dezgust! Si altii mincau in bucatarie linistiti! Oh…da, asa ceva exista, portiunea asta nu este SF. E o zi absolut normala pentru cei care lucreaza acolo.

 Sau de ce sa nu faca si ea ca restul, sa fie indiferenta si sa spuna “n-am incotro”. Fugi de acolo, alerga pe strazi, prin metrou, nu o vedea nimeni, ea ii vedea in schimb pe toti; vazu un ziar cu o stire de o schiopa..”o angajata insarcinata a murit  din cauza stresului indurat in corporatia X”. Lor nu le pasa, a murit, asta e, s-a eliberat un nou loc de munca; nu uita sa semnezi in contractul de munca si pentru un loc de veci, distanta dintre ele e scurta, si toti au de cistigat, mai ales statul ca nu mai plateste pensii. Ia viata in ris, e scurta, spun unii, dar nici chiar asa “de risul curcilor”. Si daca auzi pe cineva ca ia atitudine, fii sigur ca o face pentru profitul personal, atitudine trebuie sa luati toti, una demna, care sa impuna respect de sine. Nop, stai asa, unora le place sa manince in bucataria acelei firme. Nu incerca sa te contrazici cu ei,  la inceput ti-ar fi spus ca nu au incotro, acum nu-ti mai zic nimic, iti zimbesc fortat si sec. Aceasta situtie normala o depasea pe Raluca,  si nu dorea sa o inteleaga. Punct. “cum iti asterni, asa dormi”. In padure, acolo unde dormea ea, mirosea atit de bine..si adormi!

In vis i se arata un inger, blind cu aripi albe, si ea il intreba:

-De ce nu faceti nimic, ii lasati asa in nestiinta si mizerie?

-Nu este lumea noastra, ci a voastra, ii raspunse acesta. Sint multe secrete pe care voi nu le stiti legate de aceasta existenta si vor ramine asa, pentru ca, daca voi oamenii le-ati sti, v-ati face mult rau unii altora.

-Bun, deci e lumea noastra, mersi de ajutor, o sa-mi fac singura dreptate atunci.

-Nu ai cum Raluca, nu ti s-ar impotrivi nimeni, dar nici nu te-ar asculta; priveste lucrurile calm; voi nu incercati sa evoluati spiritual, existenta voastra e liniara, e un deja-vu blocat in memoria unui hard. In curind nu va mai fi nimic daca situatia se mentine; nici o magie a clipei, nici un moment in care sa simti ca intreg universul e al tau. Si ca nu exista limite dorintei tale de frumos si implinire. Sa nu-ti fie frica, in momentul cind simti asta, deja ai pierdut un start.

-Nici macar de moarte nu-mi este, zise ea. Cred ca sint lucruri mai rele de atit.

-Da, spuse ingerul, nebunia e mult mai rea. Cum e sa-ti traiesti eternitatea intr-o continua nebunie si nu poti evada, traiesti aceiasi viata la infinit, prin urmasii tai, as putea sa-ti spun doar atit: ADN – codul genetic prin care tu vei trai in continuare prin urmasii tai, adica ei vor trai ceea ce le lasi tu mostenire, adica nimic, zise el cu tristete…voi nu lasati nimic mostenire urmasilor, de aceea toti oamenii azi se pling de acel deja-vu, intelegi tu? Pacatele parintilor care cad asupra copiilor – codul genetic ADN deteriorat cu care se nasc in prezent, voi nu vreti sa intelegeti biblia decit daca o puteti explica  – si atunci va fi prea tirziu ! Va mirati ca pe vremuri erau mai puternici si mai sanatosi, dar tot nu vreti sa intelegeti ca orice pacat se aduna matematic si va aduce in situatia de acum si alta si mai rea pe viitor…

-Viata ca un deja-vu…multi au senzatia asta….

Ingerul disparu si in urma lui ramase un abur cald, linistitor. Ea a ramas cu intrebarea ca un puzzle, mai merita sa incerce infinitul de aici de jos de pe pamint? Macar a inteles o treaba – nu ii era frica, dar cu codul genetic…asta o depasea, si, indiferent ce ar face ea, “cu o floare nu se face primavara”. La scurt timp aparura Matei cu “pustiul matur” care avea un GPS performant . Era spre ziua si se gindi ca ar fi mai bine sa plece, pentru ca individul incepuse sa o enerveze cu amabilitatea sa, incit, si daca l-ar fi jignit, aceasta ar mai fi persistat inca.

index urmator anterior