III Stina

Lasara rucsacii linga cabanuta luindu-si doar unul mic cu apa si mincare si pornira spre necunoscut din nou. De data aceasta coborau prin jnepeni care semanau unul cu celalalt si nu te lasau sa scoti capul din ei. Intrara apoi  in padure bijbiind dupa un marcaj care aparea o data la cincizeci de metrii adica foarte rar. Iar acea poteca mergea in toate directiile, fara marcaj ar fi fost imposibil de reperat.

-Mai Ralu, nu vrei tu sa vedem lacul asta altadata? Deja m-am plictisit si as vrea ca diseara sa fiu odihnit.

-Eu propun sa ajungem la costisa pe care ne-a aratat-o tipul. Nu cred ca e prea departe de aici, avem deja doua ore de cind hoinarim. Asa cum pare de aici, diseara putem pleca de acolo in sus pe pajiste, fara sa ne impiedicam in grohotis si fara lanterne si ajunge inapoi sub Jude, evitind intoarcerea prin Zanoaga. Haine avem si, pe deasupra, eu, in rucsacul meu, am niste palinca, sa bem un pic cind ajungem la stina si restul  la noapte sa ne incalzim.

-Da, sa stii ca e o idée buna, raspunse Matei.

Au continuat sa urce prin padure si in curind au ajuns la pajiste si, evident, la  stina. Nu era nimeni prin jur, nici macar un ciine, era o stina mica, mai mult un adapost de ploaie, desi era unul periculos, cu ceva vreme in urma un cioban fusese trasnit in acel loc, dar in ziua aceea nici vorba de ploaie. Mirosul inauntru nu era prea placut, dar dupa citeva guri de palinca, adormira amindoi pe niste lemne tari ce serveau drept pat. Probabil era miezul noptii cind auzira ceva zgomote afara si un latrat de ciine si se trezira. Prin intuneric se deslusea silueta unui om si a unui ciine carea veneau spre stina. Matei aprinse o lanterna sa vada exact cine este…un cioban, cine altcineva? Si ii trecu sperietura! Desi un cioban la ora aia, fara oi….Sa fii fost cumva ratacit? Greu de crezut!

-Seara buna drumetilor, zise acesta catre ei. Raluca deschise ochii pe jumatate.

-Seara buna si tie bade! Da cum de esti la ora asta pe munte si fara oi? intreba ea.

-Voi ce faceti in stina, mai copii?

-Bine zis bade, uite, am ajuns spre seara si ne-am gindit sa ne odihnim un pic si sa plecam iar la drum cind se innopteaza. Si daca nu veneai mata, ne uitam adormiti aici pina dimineata.

-Unde sa plecati noaptea la drum, mai copii?

-Bade, dar noi si azi noapte am fost plecati si am avut parte de ceva nemaivazut, zise Matei. Chiar ne bucuram ca ai ajuns aici, poate si mata te-ai intilnit cu ce ne-am intilnit noi azi-noapte.

Raluca gindi ca nu e o idée buna sa-i spuna tot, asa ca o lua inaintea lui Matei, facindu-i semn acestuia sa taca, istorisind intimplarea numai pina la lumina alba ce parea a fi o poarta.

-Si nu ati trecut prin ea, copii, intreba badea curios?

-Da mata ai fi trecut bade, ii raspunse Raluca? Ne fu frica, mai adauga ea.

-Si daca va fu frica, de ce vreti sa plecati acum iar in puterea noptii?

-Pentru ca ne-au evacuat din caldarea Bucurei, care este apropiat de locul evenimentului si vroiam sa stim cine si de ce ne-a gonit.

-Voi aveti idée cum e sa cobori si sa urci Judele fara lumina? Doar nu vreti sa fiti vazuti cu lanterne…Copii, ia mai bine sa stam aici sa povestim, uite, in coltul asta, am ascuns eu o sticla de palinca, niste brinza si ceapa am in desaga, ne ospatam si bem pina in zori.

-Bade, mata stii ce fac ei acum acolo, intreba Matei?

-Copii, stati linistiti, omul nu e mai puternic ca natura, probabil sa stau si pindesc in zadar vreo naluca, rise baciul.

Si bade puse masa, scoase palinca si incepu sa se ospateze. Ciinele sta afara parca pazind stina si pe oaspetii ei. Matei si Raluca se ospatau la rindul lor bind cind din palinca baciului, cind din a lor, ascultind povestile cu oi ale baciului.

-Bade, auziram ca a trasnit un alt baci aici sus la stina.

Bade se schimba un pic la fata, apoi raspunse:

-Asa este copii, fratele meu fu acela.

-Ne pare rau baciule, nu te-am fi intrebat, nu vrem sa te rascolim.

-Copii, eu va dau un sfat; nu va puneti cu muntele pe vreme rea; cum vedeti primul nor faceti cale intoarsa catre cel mai apropiat adapost sau padure, duceti-va catre vale. Un simplu nor poate deveni o furtuna uriasa care te rapune. Iar de trasnit..asta poate sa vina si fara ploaie, chiar si asa din senin.

-Baciule, de ce ne sfatuia omul ala sa mergem pe traseu nemarcat prin padure?

-Pai nu e bine ce v-a spus. Doar saptamina trecuta s-au ratacit unii  trimisi tot de el. Doua zile i-a cautat salvamontul de la Poiana Pelegii.

-Si asta are pica pe aia si le da de lucru sau ce urmareste de fapt?

-Oamenii sint ciudati pe aici, mai bine ar fi sa luam singuri deciziile. Si oricum nu le plac cei veniti de la oras pe teritoriul lor, zise baciul. Desigur, unii dintre ei, nu toti.

-Vezi Raluca, ce-ti spuneam mai devreme despre animale; fiecare cu teritoriul lui, zise Matei.

-Mie tipul ala nu mi se parea chiar salbatic, ci cam obisnuit, zise Raluca.

-Nu erau si niste fete cu el, intreba baciul? Si nu a insistat sa dormiti in alta parte si nu la el?

-Nu chiar, da’ ce vrei sa zici acuma baciule?

-Ii place sa fie singur cu fetele. Am trecut odata noaptea pe acolo, el nu m-a vazut, dar eu…. ce multe am  mai vazut….sa nu-mi cred ochilor. Raluca si Matei zimbeau si chicoteau.

-Bade, mata chiar le stii pe toate. De ce nu ne spui cine a venit in caldarea Bucurei ? Du-ne mata pe noi pina acolo acum….

-Nu e nevoie copii; acum nu se intimpla nimic acolo, zise acesta.

-Dar unde atunci, intreba Matei?

Afara ciinele incepu sa latre. Iesira  cu totii din stina. Din cer cazu aceiasi stea de noaptea trecuta.

-A cazut in Gemenele, zise baciul. Acum acolo se intimpla ceva.Si isi lua ciinele si disparu in noapte inainte ca Raluca si Matei sa observe.

-Da, in Gemenele, care e prea departe de aici si nici macar nu stim directia exacta, spuse Matei trist.

-Unde s-o fi dus baciul, se intreba Raluca?

-Nu stiu unde a plecat si nici ce a cautat aici, raspunse Matei. A fost asa, o aparitie inedita.

-Atunci ne culcam la loc si miine mergem sa ne luam rucsacii de la tipul acela un pic bizar.

-Bizar sau pervers, rise Matei.

-Cite putin din fiecare, oricum ii statea bine cind nu vorbea, stii ca eu admir barbatii muti si pe cei care nici pe mine nu ma lasa sa vorbesc de asemenea.

S-au bagat la somn..mai erau citeva ore pina la ziua. Cind au inchis ochii revazura dansul negrilor de noaptea trecuta, si simteau cu mai multa pasiune virtejul ametitor al ritmului. Dar cind ii deschideau erau tot in stina; a doua oara cind i-au inchis s-au cufundat intr-un somn adinc, fara vise.

 index urmator anterior